Dupa nici nu mai stiu cati ani, aseara am primit o scrisoare. Cu numele meu frumos iscalit pe o parte, si pe cealalta, al expeditorului. E atat de emotionant sa tii in mana o foaie cu suflet. Cuvinte frumos asezate, pline de dor si de lacrimi. Litere albastre care te fac sa stai cu sufletul la gura. Nici nu mai tin minte de cand n-am mai scris o scrisoare. E pacat ca am renuntat la acest gest care tine unite prieteniile, iubirile si toate relatiile frumoase. Am inlocuit cu usurinta cutia pentru scrisori cu inboxul, stiloul cu tastatura si pozele cu web cam-ul. Promit ca am sa scriu cat de curand o scrisoare. Am s-o fac pentru sufletul meu. Si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel. Pentru sufletele voastre, nu pentru al meu.

Scrisoarea e de la o prietena din Franta cu care am colaborat mult timp. Am fost eu acolo, a venit ea in Romania. La un moment dat nu ne-am mai scris. N-am reusit sa aflu mailul ei si ajunsesem in situatia in care uiti un prieten din neglijenta. Abia aseara, cand am deschis scrisoarea, mi-am dat seama cat de rau mi-a parut ca ne pierduseram.

Bine ai revenit in viata mea, Andreea!