Aseara mi-am cumparat sute de margele. Colorate, jucause, minuscule si mai mari, pentru o joaca de copii cu patent si otel inoxidabil. Si pentru prima oara in viata mea, am facut o pereche de cercei. Mi-am facut o pereche de cercei. Inainte, cand imi iesea ceva nou din mainile dibace, ofeream cu draga inima celui mai apropiat om. Apropiat fizic si sufleteste. Dar aseara mi-am daruit prima pereche de cercei pentru ca am invatat ca si eu sunt la fel de importanta pentru mine. Cea mai importanta. Egoist, stiu, dar au trebuit ani de munca pana sa ajung la concluzia asta.

Si fotografii… fac tot cu drag. Numai ca acum m-a vazut o tara intreaga. Sau ma rog, cine era pe langa tv ieri. Prima data apare camera mea foto (draga de ea) pentru cateva secunde. Apoi ma ivesc si eu, cu ochii mari, holbati la Andreea Berecleanu, sorbindu-i cuvintele despre un Bucuresti de odinioara, si cu aparatul evident cam greu pentru mine, atarnat de gat. Par un copil ratacit intr-o mare de vedete si de oameni mari. Doar par.

Stirea de la Observator este despre expozitia de fotografie unde am cunoscut-o pe Gianina. Va recomand sa aruncati un ochi pe filmulet, chiar daca nu sa ma vedeti pe mine, macar sa vedeti fotografiile care va vor convinge sa dati o fuga la Foto Cabinet, Lipscani nr. 41.

Am incercat sa incarc filmuletul aici, dar se pare ca wordpress-ul nu tine cu mine azi. Si sefa ma bate pe umar. Asa ca nu pot decat sa va rog sa dati click aici