In dimineata asta am vreo trei nervisori care fac tropa trop in stomacul meu. Si singura cale prin care ii pot linisti e sa povestesc ce-am patit. Promit sa spun pe scurt, ca ma asteapta datoria.

Dimineata, ora 10 fara ceva, in tramvaiul 41. Se urca la un moment dat 4 controlori. Trei barbati, unul mai gras ca celalalt, si o femeie, garofita care iti da amenda cu zambetul pe buze. Cunosc controlorii de la 7 poste ca mi-am ascutit radarul de detectat burtosi care alearga dupa bani.

Bun. Se imprastie prin tramvai si incep controlul. La mine vine unul cu burta potrivit de mare si cu fata rosie ca focul, sa-i surada norocul. Dar genul ala de rosu de lipovean alcoolic. Din pacate, tura asta indivizii nu au prins nimic. Si nici nu au mai putut sa-mi spuna, cu clipiri dese din pleoape si vocea suava: „Si ce facem, domnisoara Oana, daca nu aveti bilet? Cum rezolvam problema?”

Unul din ei, vizibil trist de nereusita, statea la vreo doi pasi de mine, asteptandu-si colegii. Si in joaca degetelor lui inocente, scapa hartiuta pe care o rasucea pe toate partile, cu indemanare. Se vede treaba ca hartiuta nu era importanta, caci s-a uitat dupa ea, dar nici gand sa o ridice. Ceva imi spunea ca n-o sa-si chinuie burta pentru o biata hartiuta. Si asa a si facut. Cand colegii au facut semn „Hai!”, a tulit-o.

Ma duc frumusel, ridic pretioasa hartiuta, si… dupa el! Il bat usor pe spate si ii spun: „Cred ca v-a cazut asta din mana.” Ma analizeaza scurt si ia hartia.

Acum intreb: ce pretentii avem de la oamenii obisnuiti, cu mai multa sau mai putina scoala? Cum indraznim sa spunem ca avem o tara murdara cand noi contribuim la asta? Si cu ce tupeu imi bate mie un controlor obrazul ca am mers o statie fara bilet, cand el ofera un exemplu de nesimtire crasa calatorilor?